Ocheada ce ne-o face anume o galantă,
Ca raza albă-a lunii, cu farmecul-i buimac,
Atunci când se oglindește alene într-un lac
Și-și scaldă-n valuri line mândrețea nonșalantă.
Sau scuza-i cei din urmă ce-i are un jucător,
Ori gura libertină a zveltei Adeline,
O muzică de noapte cu sunete caline,
Ce, dând ecou durerii, ne umple de fior.
Nu prețuiesc atâta, butelie profundă,
Cât tainele balsamuri ce burta ta fecundă
Pentru poet le ține în tainițele ei.
Tu-i dăruiești speranță și viață și junie,
Și-orgoliul, o comoară ce chiar și-n sărăcie
Ne facem să ne credem egali cu niște zei.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre vin și inspirația poetică, sugerând că vinul oferă consolare și un sentiment de măreție chiar și în sărăcie. Vinul este personificat ca o sursă de speranță și orgoliu, ridicând poetul la un statut aproape divin.