Înger binedispus, știi ce-i jalea cumplită,
Jena, plânsul, regretul, neplăcerile multe,
Și terorile vagi ale nopților crunte
Ce din inimă fac o hârtie boțită?
Înger binedispus, știi ce-i jalea cumplită?
Înger bun și senin, știi tu ce-i aia ură,
Când cu pumnii crispați vărsăm lacrimi amare,
Când un dor de Revanșă ne cuprinde în gheare
Și se face stăpân pe a noastră natură?
Înger bun și senin, știi tu ce-i aia ură?
Înger pur, sănătos, știi tu ce-i Febra oare,
Ce-n ospiciu pe ziduri tot mereu se foiește,
Ca un om exilat, ce prin văi rătăcește
Și dă molcom din buze și râvnește la soare?
Înger pur, sănătos, știi tu ce-i Febra oare?
Înger încântător, știi ce-i pielea ridată,
Teama că-mbătrânim și calvarul oribil
De-a citi dăruirea și dezgustul penibil
În acei ochi din care am băut viața toată?
Înger încântător, știi ce-i pielea ridată?
Înger plin de elan, fericire, lumină,
Muribund, poate David ar fi vrut sănătate
Din al tău trup să ia și să scape de moarte;
Dar eu vreau rugăciuni de la tine să-mi vină,
Înger plin de elan, fericire, lumină!
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană prin intermediul unor întrebări retorice adresate unui înger. Vorbitorul descrie diverse forme de suferință, de la jale și ură până la teama de îmbătrânire și moarte, căutând alinare și înțelegere, nu vindecare fizică, ci spirituală.