Adesea, ca-ntr-o mare de muzică sunt dus!
Spre steaua mea pălită,
Par, pe sub bolți de neguri, sau claru-adânc de sus,
O navă-n vânt pornită:.
Cu pieptul înainte și cu plămânii plini
Ca pânzele rotunde,
Sar crestele de valuri ce spumegă-n ciorchini
Prin noaptea ce le-ascunde;.
Vibrând resimt în mine atâtea pătimiri
Ce-n zbucium nava-și spune;
Dar vântul bun la fel cu furtuna-n zvârcoliri.
Pe marea lor genune
Mă leagănă. – Ce calme oglinzi îmi întindeau
Zdrobit când mă vedeau!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie emoțională profundă, folosind metafora unei nave pe mare. Muzica este văzută ca un vehicul care transportă sufletul prin diverse stări și experiențe, de la furtuni interioare la momente de liniște reflectivă.