Pentru Gabriela și Gelu.
I-am iubit pe cei ce m-au urât,
vecinic prigonit n-am omorât,
vecinic fără Țară, fără grai,
Sufletul meu Vecinic mă plângeai:
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc,
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc!
Suflet de când Lumea s-a-nceput,
Suflete cât Lumea și mai mult,
Suflet fără țară, fără grai,
Sufletul meu Vecinic mă plângeai:
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc,
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc!
Suflet care toate cele poți,
Lumea-ntreagă din țâțâni s-o scoți
până și pe Domnul poți să-l schimbi,
de ce-n Trupul meu bolnav te plimbi?
Suflete, ții drag de trupul meu,
nu l-ai vinde nici pe Dumnezeu,
îndurare-te-ai chiar și de el, –
trupul meu ca pulberea la fel
dar urnind doar el, firav, din loc
Roata Legii, un vârtej de Foc,
Suflet fără Țară, fără grai,
Sufletul meu Vecinic mă plângeai:
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc,
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc!
azi când știu că sunteți mai presus
decât Platon, Buddha sau Iisus,
oricare din Voi, discipol blând,
galaxii cu sufletul mișcând,
oprind Soarele pe cer și-apoi
eliberându-l oricare din voi,
voi înlănțuind ca într-un ștreang
și Apocalipsă și Big Bang,
voi și voi rămânere-ați mereu
pururea mirarea-n Dumnezeu,
azi vă rogu spun cu plâns ruga–,
parcă n-aș mai vie- și n-aș mai vrea,
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc,
eu n-aș vrea, n-aș vrea să mai trăiesc,
frică mi-i că doar te chinuiesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de suferință și dorința de a nu mai trăi, din teama de a-i chinui pe alții. Vorbitorul se adresează discipolilor, recunoscându-le puterea cosmică, dar exprimându-și oboseala de viață.