Popor, faceți loc! Trece-un călător!
Un sfeșnic înainte și-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coșciug de lemn.
Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,
Lacrimi sau doliu, tristarea nu-nsemn. –
Cei mari, vă plecați! Trece-un cerșetor!.
Bogaților, loc! Trece-un călător!
Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a-ncetat durerea și grija pentru mâine;
Regii-s d-opotrivă cu cerșetorul mort.
Stați, țari și cezari! Trece-un cerșetor!.
Loc! loc, suverani! Trece-un călător!
Țărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranții p-a lor o au depus,
Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei –
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogați! Trece-un cerșetor!.
Stăpânilor, loc! Trece-un călător!
Vă trageți, plecați capul, gătiți-v-a răspunde:
Creatoru-ascultă pe cerșetorul mort.
Din câte-a tras aicea nimica nu ascunde; –
Greu or să răspundă acei ce griji nu port!
Tiranilor, loc! Trece-un cerșetor!
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unui cerșetor și egalitatea sa cu cei bogați în fața morții. Este un comentariu asupra inegalităților sociale și a judecății divine, sugerând că bogăția nu oferă avantaje în fața morții sau a judecății finale.