La următoarea stație noi vom coborî
Călătoria pare fără de sfârșit
Și stăm confortabil în jilțuri
Citim ziare
La telefoane numeroase dăm răspuns
Zâmbim încrezători
Doar pentru noi a fost zidită
Corabia de stele
O planetă c-un satelit ascultător.
Sunt minunate trasoarele
Ce vin atât de luminoase către noi
Îndrumătoare
Prin labirintul aparenței navigăm
Între Scyla și Caribda minciunilor
Masate în haine lucitoare.
Zâmbim încrezători
Lucrăm la propria statuie de iluzii
Suntem efemeridele eternității.
Alte și alte musculițe ne iau locul
Pe aceleași jilțuri, hotărâte
Înaintează glorios.
Nici când o spaimă nu le vizitează
Furate de imagini succesive
Că-ntotdeauna va urma
Stația finală
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre călătoria vieții și inevitabilitatea morții, văzută ca o stație finală. Oamenii trăiesc în iluzii, ignorând finalul inevitabil, fiind înlocuiți de alții în același ciclu.