E un pământ dominat de munți
și străjuit de mare
aglomerări cerești
cățarate pe stânci
spate în spate
ne călătorim pe căile înguste
economicoase ale timpului
avem sufletele arse și pielea înroșită.
O populație amestecată
cu o identitate iluzorie
casele
insule pe creste
aruncate de valurile de piatră
peste chiparoși și vegetații pitice.
Străbatem țări mici
tot mai mici
cu ambiții mari
tot mai mari
belicoase în neputința lor.
Totul e numai plâns
un triunghi al suspinelor
din el se înalță duhul
ca un tsunami de stânci
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj geografic și cultural complex, marcat de contraste și o identitate incertă. Vorbește despre parcursul prin timp și spații restrânse, subliniind o stare generală de melancolie și neputință.