Nimic nu dă semne
că ceva va fi să rămână.
Din caierele nopții
se torc toate
pe fusul încrestat al orelor
tăiat din arborele vieții.
Tristețea e gata să reverse
din pahare
destinul te adună
în palma-i obosită
ca o consolare.
Acum vom face zgomot
în fapt pentru nimic
dar către smintirea de inimi amorfe
și minți încremenite
spre trezirea
trupului în care duhul își are adăpost.
Loviți timpanele
să nu se mai audă
ce-a fost să fie și n-a fost
e zgomotul de roți pe șine,
sacadat
ca glonțul șuierat
din arme automate.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de destin implacabil și trecerea timpului, sugerând o luptă împotriva inerției și o dorință de trezire spirituală. Zgomotul devine un simbol al acestei revolte, un strigăt împotriva a ceea ce a fost și nu mai poate fi schimbat.