Te cuprinde-ntreagă
cămașa de mire,
ușor peste sânii-nălțați
cu-ndrăgire.
Ești protejată
de pânza-n inele de aur.
Te miști
ca un nufăr pe undele apei,
larg e patrafirul luminii
în care se scaldă
trupul tău tânăr
intrat în toamna târzie.
Mâinile tale frământă
aluatul clipelor,
dau formă
în platoșa iubirii,
cămășii albe de in.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii protectoare și transformatoare. Imaginea centrală este cea a unei persoane cuprinse într-o cămașă simbolică, sugerând o metamorfoză spirituală și emoțională.