Dulce și fermecată
Dâmbovița, apa ta,
Cel ce te-a băut o dată
Veșnic tot la tine-ar sta.
Am băut din tine toate
Prea cu mare drag și eu,
Că-ngropai în tine toate
Viața și norocul meu.
M-ai legat, tu, dulce nume,
De-al tău mal, tu m-ai legat,
De când doarme-aici-ngropat
Ce-am avut mai drag pe lume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă și melancolică cu râul Dâmbovița. Vorbitorul își amintește de momentele petrecute lângă râu, dar și de pierderile suferite, sugerând că râul este martorul vieții și al emoțiilor sale.