Cette Hélène qui trouble et l’ Europe et l’Asie,
dar profesorul e distrat,
nu observă cum toată clasa se-îndepărtează
de severele frumuseți ale lui Racine.
Șușoteli, schimburi de bilețele, râsete.
Cutare continuă să deseneze eterna fată goală
care va fi existând ea pe undeva, dar el niciodată nu a văzut-o.
Altul dispare sub pupitru.
Niște barbari. Oare merită
să li se ofere acestor sălbatici sublimul?.
Profesorul Arduino Bolivar
se închide la față, deschide cartea.
Dar nu-i disprețuiește, chiar îi iubește.
Pot să facă ce vor.
El navighează singur, pe o mare antică,
dulcea navigare de a fi singur.
Sună clopoțelul.
Călătoria s-a încheiat, în vacarmul
de picioare și de pupitre.
Profesorul se întoarce la rigidul
sistem metric zecimal al străzilor din orașul Belo Horizonte.
Sensul versurilor
Un profesor de franceză, pierdut în lumea sa, nu observă dezinteresul elevilor. El preferă să evadeze în gânduri, ignorând haosul din jur și găsindu-și liniștea în singurătate.