Noapte. Desigur,
numeroase sunt astrele.
Însă clădirea îmi
blochează vederea.
Am vrut s-o interpretez.
Ce rezultă? Iată că azi
îmi blochează (e lună plină) vederea.
Pe cer nu-i nimic scris,
știu.
Dar aș fi vrut să-l văd.
Și iată că edificiul îmi blochează
vederea.
Zumzet
de cărăbuși. Motor
ce tușește. Clădirea îmi blochează
vederea.
Văzută în clar de lună e și mai urâtă.
Din asta îmi dau seama că-i lună plină.
Nu, de fapt nu-mi blochează
vederea. Vederea se blochează
ea pe sine însăși.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de izolare și limitare, simbolizat de o clădire care blochează vederea spre cer. Vorbitorul își dorește să vadă dincolo de obstacole, dar realizează că, de fapt, propria perspectivă este cea care îl împiedică.