În ambigua intimitate
pe care ei ne-o îngăduie
putem umbla goi
pe dinaintea portretelor lor.
Nici nu ne mustră, nici nu surâd
ca și cum în ei goliciunea ar fi și mai mare.
Sensul versurilor
Piesa explorează o intimitate stranie cu moartea, sugerând o acceptare neutră a goliciunii și vulnerabilității în prezența acesteia. Perspectiva oferă un sentiment de detașare și contemplare asupra condiției umane.