Impacturile iubirii nu sunt poezie
(încearcă ele să fie aspirații nocturne).
Memoria infantilă sau o toamnă săracă
se varsă-n versul urnei noastre diurne.
E poezie frumosul? Nu e poezie,
iar ceea ce nu-i poezie nu are rând la cuvânt.
Nici misterul în sine și nici numele vechi
nu sunt poezie: cabală, furie, șold.
Deci, ne descurajăm. Adio tuturor!
Valiza făcută, trupul absent, detașat,
dar cu bucuria de a te întinde singur și mut pe pat.
Din ce-s făcute poemele? Unde?
Ce vis înveninat le răspunde
când poetul e-un îngâmfat, iar restul sunt norii?
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia față de poezie și iubire, sugerând o retragere într-o stare de detașare și contemplare solitară. Se pune sub semnul întrebării esența poeziei și rolul poetului într-o lume dezamăgitoare.