Era negresa Fulo ce ne chema
în livada ei neagră. Erau trompete,
psalmi, și care de foc, și aceste murmure
ale Domnului către aleșii lui, erau neprihănite.
cântece de spălătorese lângă fântână,
era fântâna în sinea ei, erau nostalgice
emanații de copilărie și viitor,
era un oftat portughez dizolvat în trestie de zahăr.
Era o curgere de esențe și erau forme
dincolo de culoarea terestră și de jur împrejurul omului,
era invenția iubirii în era atomică,
era sfetnicul mitic și lunar
(poezie de dinaintea luminii și cea de după),
era Jorge de Lima, iar noi eram îngerii.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare nostalgică și spirituală, amintind de copilărie și de o conexiune divină. Se explorează identitatea și iubirea într-un context poetic și mistic, celebrând figura lui Jorge de Lima.