Cei doi pești când își vorbiră,
Vorbirea lor fu purpurie.
Într-o cupă s-au întâlnit,
De aer de aur topit.
S-au legănat într-un arc
De șapte curcubeie sclipind într-afară.
Într-o grotă înotat-au
Dintre sute altele.
Și-ntr-o verde pulbere de puf
Și-au scuturat aripile.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă onirică cu doi pești într-o lume fantastică, plină de culoare și elemente magice. Este o invitație la visare și la explorarea unor lumi interioare bogate.