Vocea din cap îți vorbește, și a mea la fel, oricând, oriunde,
Te vede, te aude
Și oricât ai încerca știi că nu te poți ascunde..
Infinitul stă în secunde..
Tată, Îți mulțumesc, Tu ești creația,
Inspirația,
Vibrația,
Revelația,
Întreg-ul, fracția.
Inspir praf marțian,
Delir mistic spațial,
Pe aici viața-i servită parțial
Cu rația.
Știu că e supra-rațional
Ca meditația
Și eu un animal captiv în rezervația urbană.
Unde grația
Ta-i pângărită
De conspirația
Ce propagă panica
Și agitația.
Cine să facă diferența? Ce e bine și rău?
Ne bombardăm și punem la mijloc numele Tău.
Știintiștii,
Metodiștii,
Israeliții,
Toți prozeliții
Se pierd, disperați în definiții.
Babylon-Zion,
Iad-Rai, Abis-Paradis.
Nu ești din Sion,
Aici e un haos de nedescris.
Vor credință palpabilă, din religie sau știință..
Poate ține de ființă,
100% conștiință.
Sau poate de acceptare, respect pentru viață
Dar cine-s eu să am păreri despre Tine?
Tată, iartă!
Iartă, Tată..
Încurcate-s căile Tale..
Și eu-s plecat, slăbit,
Vădit,
Rătăcit,
Azi promit ceva, mâine las de dorit,
Ce om ipocrit..
Cum dau vina pe timp,
Doamne, cum pic!
Momentul doare cumplit.
Plecat, slăbit,
Vădit,
Rătăcit,
Azi pot cere tot, mâine nu mai vreau nimic.
Ce om ipocrit! Cum dau vina pe timp,
Doamne, cum pic!
Momentul doare cumplit.
Plecat, slăbit,
Rătăcit..
Trecutul își lasă amprentele,
Îi simt efectele,
Regretele
Nu le pot șterge cu buretele,
Știi că nu sunt scrobit cu manșetele pătate
De sânge, frate,
Eu sunt tocmit cu sentimentele,
Lasă argumentele,
Contra-argumentele,
Simte elementele
Și viața în toate aspectele:
Florile, insectele,
Planetele.
Totu-i sublim,
Port foc divin
Cu mine, precum cometele.
Energiile-s vii,
Vin peste galaxii,
Tu-ți bați capul cu Pi
În dezordinea de zi,
Faci cum crezi și știi,
Nu te pun la zid
Că ești parazit,
MC, sau membru de partid.
O să vezi în timp și timpul o să te învețe,
Moneda cu care plătești are două fețe.
C-am forța să fac mintea zdrențe,
Inima să înghețe,
Dar și lumină caldă, care să dezghețe.
Vezi doar forme și judeci după aparențe,
El stă în esențe,
Nu poți cuprinde marea finețe.
Infinitul din secunde,
Nu te poți ascunde.
Că oricând, oriunde,
Te vede, te aude.
Oricând, oriunde,
Te vede, te aude,
Nu te poți ascunde,
Infinitul stă în secunde..
Îngeri decăzuți cu aripile fracturate,
Zi și noapte
Țin dezbateri despre Divinitate,
Despre, viața, moarte,
Speranța, păcate
Puțini sunt cei care văd cum Te manifesti în toate.
Energia Ta, în diverse forme și chipuri,
Unii joacă rolul Tău, unii plantează cipuri,
Și noi alergăm după tot felu’ de nimicuri,
Ne limitează spațiul și timpul..
Tu ești infinitul!
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre finit și infinit, căutarea divinității în cotidian și acceptarea limitărilor umane. Este o reflecție asupra credinței, a vieții și a rolului fiecăruia în univers.