Poem singur.
Când intri în biserica din tine
(pentru că toți avem câte o biserică-n noi)
oprește-te-n prag și gândește-te bine
pentru ce ai să te rogi… și apoi.
Apleacă-ți genunchii și spune
cu ochii la icoanele de pe pereți
cea mai tainică rugăciune
pe care ți-a fost teamă s-o-nveți.
Când intri-n templul tău – mai ales seara,
spală-ți de pe gânduri orice fard
ca ruga ta să n-o topească ceara
scursă din lumânările ce ard!
30 ianuarie 1970
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la introspecție și rugăciune sinceră. Sugerează o abordare atentă și curată a spiritualității, îndemnând la renunțarea la superficialitate în căutarea divinului interior.