Camil Poenaru

Camil Poenaru – Poem Singur

de

Poem singur.Când intri în biserica din tine(pentru că toți avem câte o biserică-n noi)oprește-te-n prag și gândește-te binepentru ce ai să te rogi… și apoi.Apleacă-ți genunchii și spunecu ochii la icoanele de pe perețicea mai tainică rugăciunepe care ți-a fost teamă s-o-nveți.Când intri-n templul tău – mai ales seara,spală-ți de pe gânduri orice fardca ruga … Citește mai mult

Camil Poenaru – Caratele Iubirii

de

Caratele iubirii.Ne încercăm caratele iubiriipe toate colțurile frumuseții firii:ne ascundem, ca să nu cunoască nime,locus laboratoarelor intimeîn care, printre flori și melodiiși scăpărări de aștri și de rime –cu râsete și lacrimi de copiiaflați într-un bazar de jucării– ne alegem,unul singur,din mulțime!Și, doar atunci când ne găsim IUBIREA,firea din noi – se-mpacă iar cu FIREA!.Craiova,4 … Citește mai mult

Camil Poenaru – Mamei

de

Mamei.O, ce m-aș fi făcut dacă n-aș fi fost om?Mamă istovită, cu tâmplele albite de vreme,n-am nimic mai sfânt ca aceste poemeprin care să-ți mulțumesc că m-ai făcut om!Știu că îți datorez întreg universul– universul sălbatic care mereu se rotește –dar, iartă-mă mamă că n-am putut smulge din el decât versul– versul acesta – câine, … Citește mai mult