Yo…
Sunt Jokerul de inimă neagră, îmi porți pică
Des cad pe gânduri, ființa mea nu se ridică
Rămân tot mai pustiu, că omori printre viețați
Privirea mea e rațională, nu are judecăți
Viitori paznici izolați în ruinele mele mentale
Sugrumă amintiri, ignor șansa de salvare
Cât de dulce e pierzania, fumez sub luna plină
Condamnat la viață, capul meu nu se înclină
Pereți ascultă oameni în așteptarea Doamnei lor
Îi privesc încrezător
Nu cred că-n viitor
Se vor trezi, pași mulți așteptați de trecute
Speranțe legate în amăgire devin tot mai plăcute
Și cruntă-i vindecarea, fiindcă-i jertfă permanentă
Pier în focul stelelor, însă moartea e absentă
Dreptul cel mai prețios mi-a fost amputat
Rămân sub ceruri orfane, total debusolat
Îmi aduc aminte seara, când ți-am spus tot
Cea mai mare greșeală semnată: “cu ce scop? ”
Am ales cu inima, sper să repar cu mintea
Nu înțeleg rostul, dar sigur înaintea
Mesajului de rămas bun îmi voi schimba gândirea
Și voi regreta alegerea făcută, însă omenirea
Din care tu, demult, faci parte
Ma va judeca mereu, sentință pentru eternitate…
Doborât de insomnii, sprijin sabia pe scut
Închid ochii încet, în subconștient ajung
Tristețea-mi zâmbește când văd o urmă de speranță
Ieșirea din depresie: o simplă ușă fără clanță
Azi nu mă poți mișca, refuz orice atingere
Privirea ta n-ajută, inspiră respingere…
Cerul este fals ca zâmbetul tău
Cerul este fals ca zâmbetul ei…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret, izolare și depresie. Naratorul se simte judecat și debusolat, incapabil să scape de trecut și de greșelile făcute.