[1]
Îți scriu tristețea de parcă mi-ai plâns în călimară
Iau foaia și o arunc într-o flacără amară
Căldura invită la dans, oxigenul înfuriat
Trepidație melancolică, a salutat și a plecat.
Când te lupți cu viața, mereu câștigă moartea
Cam ciudat rezultă că nimeni nu-ți ține partea
Acceptă-ți condiția, renunță la umanitate
La ciocnirea dintre plus și minus se împarte.
Tot ce a fost furat, perimetrul infinit de depășit
Zâmbește de împlinire când, de fapt, e părăsit
Poate că viitorul e acum, deci prezentul e nul
Încetează! Sfârșitul e unic, nu va fi altul.
Să reîndrăgească armonia ascunsă prin ceață
Știi cât atârnă coarnele de taur în balanță
Moartea și viața sunt doi copii gemeni orfani
Te bucuri că ești viu inconștient de chinul la clan.
Refren: x2
Uită ce ai reținut cu răbdare de deținut
Am sperat la mai mult, dar nu s-a putut
Sincere condoleanțe pentru un suflet pierdut
Ce cândva îmi zâmbea, asta nu a fost demult.
[2]
Mă simt legat de o existență perfect ireală
Îi urmez originile ca o varsă din cerneală
Calmul alungă sacrificiile, un moment de surdină
Se așterne de departe, vede cu ochi de acvilă.
Ființa ce-și plânge de milă cu sfoara în gât
Te afli două noduri aici pe pământ
Petale de iasomnie levitează, spune-mi și mie
Când naratorul a dobândit putere de telechinezie.
Înțelegerea mă respinge, prăpastia e în față
Schimbarea îmi spune: „repede să zbori învață”
Cine ești tu, mai exact? Unul dintre acei copii
Ce s-au adoptat reciproc uitând de cei vii?
Îți ofer un trifoi cu patru foi, te rog să scrii
Începutul de zi cu zi, ăsta-i titlul lucrării
Așteptarea moarte n-are, viața nici atât
Acum înțeleg de ce în fața mea până și tu ai tăcut.
Refren: x2
Uită ce ai reținut cu răbdare de deținut
Am sperat la mai mult, dar nu s-a putut
Sincere condoleanțe pentru un suflet pierdut
Ce cândva îmi zâmbea, asta nu a fost demult.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și regretul față de pierderea unei persoane dragi. Vorbește despre acceptarea morții, efemeritatea vieții și căutarea sensului în mijlocul durerii.