C. I. A. – Cor de Vagabonți

Phila:
Suntem crescuți la fel, indiferent de cartier
Respirăm același aer sub același cer
Băieții recunosc băieții după vorbă, după port
Am dezvoltat un simț aparte, al nostru, fără efort
Suntem peste tot, la colț de stradă sau în facultăți,
Stadioane, pub-uri, baruri ori la bănci să facem plăți
Avem mulți infiltrați în sistem, pantaloni la dungă
Funcționari publici tatuați, cămăși cu mânecă lungă
Avem familii, avem copii, sigur avem pentru ce să tragem
Imnul cardurilor clonate: avem pentru ce tragem!
Suntem în toată Europa la muncă sau filați de gardă
Ori proaspăt întorși acasă, ne toacă banii vreo petardă
Vorbim aceeași limbă, cam ascuțită de multe ori
Da’ ne-nțelegem ușor, fără traducători
Nu tre’ să ne cunoaștem, cum e unu’, așa sunt toți
O mentalitate, multe voci, cor de vagabonți.

Ref:
Și n-o să poți, mă, n-o să poți
Să ne schimbi, ăștia din colț, doar un cor de vagabonți
Când suntem toți, ăștia din colț
Să ne schimbi chiar n-o să poți, rămânem cor de vagabonți x2.

Byga:
Sunt un om oarecare care moare ca repu’ să fie pentru fiecare
Da’ nu oricare ar vrea să ni-l omoare
Așa că-l revendicăm, nu jucăm roluri, nu pozăm în drogangii
Cum se poartă acum la săracii de bulangii
Noi… ne-am pierdut nopțile, nu mințile,
Căliți de tații noștri, am abuzat, da’ n-am băgat legale ca proștii
Degenerați dintr-o generație de sacrificiu
Am crescut nociv într-un mediu propice de ospiciu
Tocmai asta ne-a întărit, că n-am primit nimic de-a gata
Am trecut prin multe, ne-am și certat, da’ ne-am împăcat cu soarta
Rămânem tot aici, toți aici, la fel de vigilenți
Pentru că doar aici înveți să fii descurcăreț
Încă mai dăm restanțe, că nu se dau diplome în școala vieții
C- „Așa e-n tenis” am înțeles de mult, știu toți băieții
Nu tre’ să ne cunoaștem, cum e unu’, așa sunt toți
O mentalitate, multe voci, cor de vagabonți.

Ref:
Și n-o să poți, mă, n-o să poți
Să ne schimbi, ăștia din colț, doar un cor de vagabonți
Când suntem toți, ăștia din colț
Să ne schimbi chiar n-o să poți, rămânem cor de vagabonți x2.

Rashid:
Rămânem pe poziții, indiferent de condiții
Ne știm de pe „6 Gloanțe”, noi livrăm muniții
Același cor de vagabonți te întreba „Mai vrei?”
Acum te-ntreabă mai poți? că-ți dăm cât poți să iei
Și nu uita DJ atunci când dai play
Că reprezinți cam tot ce înseamnă strada pentru ei
Mileniul trei a început, normal
Cu români strigând în cor că vor „hârtii cu trei de zero în buzunar
Nimic nu s-a schimbat de fapt
De fapt e o stare de fapt în care ne-am format
Cu „Probleme de familie” și „Poezie de stradă”
„În focuri”, în „Zile însorite” cu orașul gata să ardă
S-a transmis direct „Din colțu’ blocului”
De la fața locului, știi regula jocului
Nu tre’ să ne cunoaștem, cum e unu’, așa sunt toți
O mentalitate, multe voci, cor de vagabonți.

Ref:
Și n-o să poți, mă, n-o să poți
Să ne schimbi, ăștia din colț, doar un cor de vagabonți
Când suntem toți, ăștia din colț
Să ne schimbi chiar n-o să poți, rămânem cor de vagabonți x2

Sensul versurilor

Piesa vorbește despre unitatea și mentalitatea oamenilor crescuți în același mediu, indiferent de statutul social. Ei sunt legați de experiențe comune și de o mentalitate specifică, fiind greu de schimbat sau influențat de factori externi. Refrenul subliniază ideea de rezistență și de menținere a identității în fața încercărilor de schimbare.

Lasă un comentariu