Foc
Ard depărtările,
Mistuie zările,
Se-aţinte-a prăpăd.
Amarului jarului
Din inima craiului,
Dor, jale rod.
Salbe de nori să-i ajungă departea
Şi munţii de piatră să-l nască iar.
Zânele lumii să-l zboare genunii
Şi zorile toate să-i fie surate.
Grea
Pizma nălucilor
Pe ceata voinicilor
Ce zboară călări.
Zăbava sfârşitu-sa,
Alean innegritu-sa
În şapte zări.
Salbe de nori să-i ajungă departea
Şi munţii de piatră să-l nască iar.
Zânele lumii să-l zboare genunii
Şi zorile toate să-i fie surate.
Inimă de n-ai da ghes
Să-l răpună,
De ne-ai strânge iar pe toţi,
Împreună,
Să ne ivească-n fală iar,
Dar amară e noaptea sa,
Fără nici măcar o stea
Să-l îndrume.
Dar ne-om întoarce iar în zorile de rai,
Ne vor petrece codrii aspri cu alai,
Fără umbră de răgaz peste ape i-om purta,
Cu toţi şoimii îi vom pierde,
După viaţă i-om afla.
Măre
Zboară Măria Sa,
Roibului pinteni da,
Jar scăpăta.
Zboară
S-adune bărbaţii fraţi
De viaţă însetaţi,
De cer legaţi.
Salbe de nori să-i ajungă departea
Şi munţii de piatră să-l nască iar.
Zânele lumii să-l zboare genunii
Şi zorile toate să-i fie surate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă epică, cu eroi călăuziți de zâne și natura. Este un apel la unitate și speranță, chiar și în cele mai întunecate momente.
