Am tradus doar melodia, nu și ce zice Oliver la început.
Zilele sunt o dorință de moarte
O vânătoare de vrăjitoare
Pentru o scăpare
Eu sunt neputincios.
Cel fragil
Cel distrus
Stau în cercuri
Și stau tăcuți
Noi suntem neputincioși.
Pentru că toți mergem singuri
Pe o scară goală
Holuri nefolosite și fețe fără nume
Eu sunt neputincios.
Toată lumea vrea să meargă în Rai
Dar nimeni nu vrea să moară.
Pe mine nu mă mai sperie moartea
Am murit de o mie de ori.
Un univers irositor
Și noi nu știm că sufletul nostru
A fost goliciunea din mintea noastră
Dar nimeni nu îndrăznește să rămână.
Aruncă-mă în flăcări!
Privește-mă cum ard!
Aprinde-mi lumea
Privește-mă cum ard!.
Cum suntem noi
Pe o scară de la 1 la 10?
Îmi poți spune ce crezi?
Vrei să vorbești despre asta?
Cum te face să te simți.
Ai pus vreodată o lamă la venele tale?
Ai sărit vreodată peste ora mesei?
Vom încerca ceva nou azi
Cum te face asta să te simți?.
Ține-mă aproape nu îmi da drumul
Privește-mă x3
În acest spital pentru suflete.
Ține-mă aproape nu îmi da drumul
Privește-mă x3
În acest spital pentru suflete.
Ține-mă aproape nu îmi da drumul
Privește-mă x3
În acest spital pentru suflete.
Ține-mă aproape nu îmi da drumul
Privește-mă cum ard
În acest spital pentru suflete
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de depresie, neputință și dorința de moarte. Vorbește despre o luptă interioară intensă și despre căutarea unui sens într-un univers perceput ca fiind irositor.