Ochi ca un accident de mașină
Știu că nu ar trebui să mă uit
Dar nu mă pot uita altundeva
Corpul ca o pleașcă
Îmi pun sare pe răni, dar
Nu pot vindeca ce simt pentru tine
Te privesc ca un vultur
Te privesc de parcă te-aș
Rupe în bucăți
Va înceta vreodată foamea?
Putem să înfometăm pur și simplu
Acest păcat?
Sărutul acela mic pe care l-ai furat
Mi-a oprit inima și sufletul
Și ca o căprioară în fața farurilor
Îmi întâlnesc destinul
Nu încerca să te lupți cu furtuna
Te va arunca peste bord
Fluxul mă va aduce lângă tine
Și pe patul meu de moarte
Tot ce voi putea să văd vei fi tu
Viața îmi poate părăsi plămânii
Dar inima mea va rămâne cu tine
Sărutul acela mic pe care l-ai furat
Mi-a oprit inima și sufletul
Și ca o fantomă în liniște
Eu dispar
Nu încerca să te lupți cu furtuna
Te va arunca peste bord
Fluxul mă va aduce lângă tine
Valurile ne vor împinge dedesubt
Fluxul mă va aduce lângă tine
Valurile ne vor împinge dedesubt
Fluxul mă va aduce lângă tine
Valurile ne vor împinge dedesubt
Fluxul mă va aduce lângă tine
Sărutul acela mic pe care l-ai furat
Mi-a oprit inima și sufletul
Și ca o fantomă în liniște
Eu dispar
Nu încerca să te lupți cu furtuna
Te va arunca peste bord
Fluxul mă va aduce lângă tine
Sărutul acela mic pe care l-ai furat
Mi-a oprit inima și sufletul
Și ca o căprioară în fața farurilor
Îmi întâlnesc destinul
Nu încerca să te lupți cu furtuna
Te va arunca peste bord
Fluxul mă va aduce lângă tine
Sensul versurilor
Piesa descrie o obsesie puternică și inevitabilă față de o persoană, comparată cu un destin implacabil. Naratorul se simte atras irezistibil, chiar și în fața distrugerii, acceptând moartea cu gândul la persoana iubită.