Pe uși – cruciulițe-semn ca-n noaptea Sfântului
Bartolomeu. Al viforniței-complotiste
Ordin: Astupă fereastra, colo cu barda,
Copilăria încearcă bradul de Crăciun.
E în toi complotul străzilor desfrunzite.
Ei au jurat s-o termine cu omenirea.
Orașule, adunarea! În afara ta!
Viscol fumegând ca facla peste murdării.
Fulgii nechemați se prăvălesc peste brațe.
Mi-e frică-n pusta fără oameni a ninsorii.
Fulgii bântuie ca minuscule lanterne.
Sunteți deconspirați, voi ramuri și trecători!
Gaura pelinului, și-n muzica-vifor
Se năzare: „Colegny*, ți-am aflat adresa! ”
Securi, strigăte: „Deconspirați, întemnițați
Ai confortului! ” – și, pe uși, – linii cruciș.
Bivuac ați ajuns, ridicați în picioare
Drojdia genezei, viforului – inși nătângi.
Strănepoții ajunge-vor la protopărinți.
Noaptea lui Bartolomeu. În afara urbei!
(1914/1928).
* Colegny, Gaspard de Chatiion (1519-1572) – amiral francez. Conducător al hughenoților.
Asasinat în Noaptea Sfântului Bartolomeu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă apăsătoare de iarnă, unde viscolul este personificat ca un complot împotriva omenirii. Se face referire la Noaptea Sfântului Bartolomeu, sugerând o amenințare iminentă și o stare de frică generalizată.