Ne obișnuisem cu trenurile, apoi cu rachetele,
Dar vitrinele au rămas sparte,
Secolele erau în preistorie,
Prostia se adună în piețe
Mormane de prostie,
Dorul evadării murise,
Depărtarea și deportarea,
Buimăciți privim în viitor,
Vom călători, fii sigură, dragostea mea,
Alte secole ne așteaptă.
BMM
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii speranței și a familiarizării cu elemente distructive, în timp ce încă există o promisiune vagă a unui viitor incert. Este o meditație asupra stagnării și a așteptării a ceva necunoscut.