E primăvară. Trandafirii-n crâng mă-mbie…
Pe orice ram se strâng privighetori, o mie…
Dar eu pe niciun câmp nu pot să pun piciorul.
Mai arsă inimă c-a mea n-aș vrea să fie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și suferință în ciuda frumuseții primăverii. Vorbitorul se simte incapabil să se bucure de natură din cauza unei dureri interioare profunde, dorindu-și să nu existe o inimă mai chinuită decât a sa. Există un contrast puternic între abundența vieții din jur și starea emoțională a persoanei.