Al O Teodoreanu – Final
De amintiri mi-e gândul plin / Ca plopul plin de ciori, / Când nouri trec … →
De amintiri mi-e gândul plin / Ca plopul plin de ciori, / Când nouri trec … →
Ca pe-o icoană binefăcătoare / În mine chipul tău îl țin închis, / Și visurile … →
Certatu-l-au cu moarte pre Logofăt. / Apoi, i-au ridicat coconii și i-au trimis surgun. / … →
Nimic nu vrea ființa ta să-mi spuie: / Nici rău, nici bun, nici dulce, nici … →
Înstelarea-n lac răsfrântă, printre foi de nufăr, / A făcut din lac poiană, din luceferi … →
În plopul meu își pune cuibul luna, / Din care iese noaptea ca un corb. … →
Te-ai ridicat atât de sus / Fiindcă ești Marele / Și fiindcă-ți put picioarele, / … →
Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare, / De viață, de iubire, de vis. … →
Cine-i mare, dă din mână și-are 4 la română? / Cine-i la academie și-are 4 … →
Drăgălașe paharele, / Dinainte-mi să se pună, / Să se toarne vin în ele, / … →