Alexandru Andriţoiu – Toamna Femeii Și Tutunul
Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aține cuprinsă de-mpătimare drumul. / Am întâlnit-o-n crâșma … →
Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aține cuprinsă de-mpătimare drumul. / Am întâlnit-o-n crâșma … →
Să numeri arbori, ani să numeri / prin parcu-n care, inspirat, / Eu, când te-am … →
Mă vei iubi o dată până-n sânge / înțelegând, ciudat de nefiresc, / că flautul … →
Luna filtrată prin plopi, / stele stilate sclipesc – / tristă și limpede noapte de … →
Adoarme-n iarbă ciobănița cu pulpele deschise, parcă ar naște. / Geme uriașă ca în durerea … →
Veneam cântând spre ochii-ţi visători, / cu mari buchete-n braţ. Aveai pe masă / grădini … →
Ele-și purtau păcatul în piept cum muma-și poartă în pântec pruncul. / Nimbul păcatului crescând, … →
Și iarăși bem cafea de Mocca / și ne-amintim de vremea-n care / dansa bunicul … →
Mă surprindea adesea anotimpul / stând la răscrucea sufletului meu / şi urmărind, cu ochii-n … →
De-a pururea pierdutele Arcadii / ale acelei vârste. Toate dor. / Privesc, de-un timp, prin … →