Attila Jozsef – La Dunăre
La splai, pe piatra de jos am stat, / privind, coaja de bostan plutind. / … →
La splai, pe piatra de jos am stat, / privind, coaja de bostan plutind. / … →
Trenul soarelui aprins gonise / În fața pragului meu indolent. / Du-te, doar. / Urmele … →
Pe ogoare niște țărani sobri, / tăcuți, pornesc spre acasă. / Zăcând laolaltă: râul și … →
Când totul e întunecat și-n jurul nostru / se va însenina cerul în violet, atunci … →
În tihnă, lunci, poteci / înoată-n ape reci / hei / înoată-n ape reci. / … →
N-am tată, nici mamă, / nici zeu și țară, / n-am leagăn, sălaş, / sărut … →
Dacă lacrimă curge, / Dacă suflet plânge, / Dacă suspin se-aude, / Dacă cerul tună, … →
(Várakozás). / Goală, doarme cetatea. Sala răsună, mă gâtuie / singurătatea. Între stâlpi poleiți atârnă … →
(Elegia). / Precum fumul plutește condensat, concentrat, / peste peisajul trist, sub cerul plumburiu, / … →
Când sufletul, logica, / curg, ca pârâul / gâlgâind prin stâncă, / ca lucrul, cerul. … →