Când sufletul, logica,
curg, ca pârâul
gâlgâind prin stâncă,
ca lucrul, cerul.
Am puls, mă duc cu valul,
poți crea destul:
cu alte versuri sătul,
Eu sunt poetul!
Se coace-n grădină
tutunul frunză.
Lira: e logică;
nu învățătură.
Sensul versurilor
Piesa explorează conexiunea dintre emoție și rațiune, sugerând că ambele sunt esențiale pentru creativitate. Poetul găsește inspirație în natură și în fluxul vieții, transformând experiențele în artă.