Tudor Arghezi – Prigoana
Porniră și norii. / Convoaie duc toamna-n mormânt. / Grămezi de lințolii se sfâșie-n vânt. … →
Porniră și norii. / Convoaie duc toamna-n mormânt. / Grămezi de lințolii se sfâșie-n vânt. … →
În beciul cu morții, Ion e frumos. / Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs. … →
Cu toate că i-am spus că nu vreau / Mi-a dat noaptea-n somn să beau … →
Lacăte, cine te-a închis / La ușa marelui meu vis? / Unde ne-i cheia, unde-i … →
Căpos ca un cui, / Licăre ca sabia, / Forfota ca vrabia, / Să-și păstreze … →
Ce plângi, copilul meu? Ce-ți are / Sufletul? Te doare? / Senină ca un bob … →
Dintre vrăjmașii tăi mai nempăcat, / Unul aține drumul la tot pasul, / Mai ticălos … →
Auzise și Dănuț / Că un ou e cu „bănuț” / Și credea că oul … →
Singurătatea mi-e întotdeauna / Şi pretutindeni bună-nsoţitoare, / Asemuindu-mi sufletul cu luna / Care îngheaţă … →
Pe dâmbul luncii noastre, stau înșirate-o mie, / Croite-n grab’ aznoapte, capace și sicrie. / … →