Auzise și Dănuț
Că un ou e cu „bănuț”
Și credea că oul moale-i
Pușculița cu parale.
Avea ca vreo șase ani
Și visa să strângă bani,
Socotind pe uși, cu creta,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloști și prin vecini,
A stricat, pe neștiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz și de durere,
Ce-a pierdut și ce-a găsit!
Că s-a mai și mâzgălit
Cu albuș cu gălbenuș.
De atunci și pan-acuș,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,
A răcnit și-a mai țipat
Că măcar nu le-a mâncat,
Fierte, ochiuri sau răscoapte
La cafelele cu lapte.
El crezuse, băiețanul,
Că bănuțul-i gologanul
Sau un leu frumos și nou
Pus cumva în orice ou.
Nu știa că-i stă pe fund
Oului un gol rotund
Pentru plod și pentru pui,
Când ia trup faptura lui.
Că subt coaja strânsă caier
Stă păstrat un pic de aer,
Că trezit din nesimțire
Puiul mamii să respire.
Sensul versurilor
Un băiețel crede că ouăle conțin bani și încearcă să găsească "bănuțul", distrugând multe ouă în proces. El învață, în cele din urmă, despre adevărata funcție a oului și despre dezvoltarea puilor.