Nicolae Labiș – Norii
Norii. / Privesc grăbiții nori ce-alunecă pe zări, / Topindu-se departe și revenind întruna. / … →
Norii. / Privesc grăbiții nori ce-alunecă pe zări, / Topindu-se departe și revenind întruna. / … →
Am stat în poemele visurilor. / Băteau ploi de-nstelări, tremurat / Umplându-ne ochii și genele … →
Am iubit… / Am iubit de când mă știu / Cerul verii, străveziu, / Despletitele … →
Pe-un tărâm neștiut, se afla o comoară, / Pe-o comoară, se afla o Fată-Fecioară / … →
Priviți cortegiul tragic purtând încremenite / Atâtea visuri moarte sub ceruri reci, livide. / Și … →
Prietenii mei, traiul ni-i tot mai matur, / Deși suntem la vârsta poeziei lui Rimbaud … →
În vagonul cufundat în beznă și plin, / Scăpărând de țigări și duhnind a alcool, … →
Sunt spiritul adâncurilor. / Eu sunt spiritul adâncurilor, / Trăiesc în altă lume decât voi, … →
În cireșul cel cu frunză / Arămie și pestriță / A venit prin ramuri toamna … →
Da, scumpa mea, luna-i nespus de frumoasă, / Valul cu coastele lotcii încheagă un cântec. … →