Nichita Stănescu – Ars Poetica
Îmi învățam cuvintele să iubească, / le arătam inima / şi nu mă lăsam până … →
Îmi învățam cuvintele să iubească, / le arătam inima / şi nu mă lăsam până … →
S-a pus la îndoială piatra / ca vorbire. / Au zis de fluture că este … →
Un arc de întuneric aplec atunci când las / fruntea să-mi cadă sub culori / … →
Această steauă fixă / dădea din raze ca iubita mea din plete, / nemulțumită steaua, … →
El îmi spuse: / scrisul este un mod de a încetini gândirea, / de a … →
Clanul sufletelor înghesuite / și murind de frig, sus / în zoosferă, / ciuruite de … →
Ah, cădeam printre destine, alte, pururi vagabonde, / lângă moarte, mai senine decât pletele-n vânt, … →
O, cât de suav trebuie să fie osul copilului / ca seva copacului, ca şuierul … →
Îngerul cu o carte în mână. / Trecea un înger, / pe un scaun negru … →
Prin câte o mansardă, în puterea nopții, / când orele trec greu și frigul tencuiește … →