Nichita Stănescu – Iarna Târzie
Amurgul ca o rouă, încondeiază-n sânge / păienjenișul ramurilor / ce-și desfac tăcut / uscate … →
Amurgul ca o rouă, încondeiază-n sânge / păienjenișul ramurilor / ce-și desfac tăcut / uscate … →
Alergam pe o platformă infinită de beton / alergam. / Tăcerea era desăvârşită şi alergarea … →
Ce fel de tren marfar ești tu / dacă ţi-e trupul meu șină de carne; … →
La început generalul / numit în limba latină Imperator / mai apoi, căpitanii / numiți … →
Dus aici bețiv opal, / lapovițe bici asud. / Dur, o vietate cal- / la … →
A fost odată un cuvânt atât de frumos / încât se prefăcea în obiecte lucioase, … →
Mă culcasem lângă glasul tău / Era tare bine acolo, și sânii tăi calzi / … →
Cădeau ca merele domnești / pe gura mea sânii tăi cerești / și tocmai cum … →
Lui Nichita Stănescu și lui Bogdan Bogdanovic. / Tu ce crezi: s-a născut, vreodată cineva … →
Salvați-mă, – trupul meu se topește / Atingând un ideal, / cum fulgul de zăpadă … →