Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Celor Cinci Coroane
Regină-mi eşti, iar eu ţi-am pus coroană / S-o porţi, cu mine-alături, peste-un timp / … →
Regină-mi eşti, iar eu ţi-am pus coroană / S-o porţi, cu mine-alături, peste-un timp / … →
Îşi rătăcise drumul şi-acum nu mai ştia / Nici unde-i este casa, părinţii, cine-i el, … →
Într-o noapte-ntunecată, / Cu un cer pierdut în ea, / Mi-a părut că se arată, … →
E gol, din nou, vintirul. Mâna-i rece / încearcă să îl tragă. E prea greu! … →
Sunt doar o fărâmă din praful de stele / Ce-n spații astrale petrec ani lumină … →
Era ca-n primii zori și-un rest de Lună / Înfiora tăcutele ființe / Trecute de-ale … →
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă / în ţări păgâne – cum le ziceţi voi – … →
E-aproape ora trei și mi-am propus, / – chiar de îți va părea puțin ciudat … →
Într-o noapte oarecare dintr-un an ce-a fost cândva, / M-am trezit cu o urare ce … →
Când îmi plecai, în timpul ce a fost, / Mi se-adâncea în suflet o cărare … →