Daniel Vişan-Dimitriu – Lumea Lui
Era din țara codrilor de piatră, / Din munții-nalți, cu vârfurile-n cer, / Și coborâse, … →
Era din țara codrilor de piatră, / Din munții-nalți, cu vârfurile-n cer, / Și coborâse, … →
Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori, / și sărutări, și tot ce ți-am trimis … →
Ai fost cuminte? Ai lătrat la hoți? / M-ai așteptat atâtea ore, singur; / Ți-a … →
În ziua ce-a apus, mi-ai fost dorință, / și mi te-ai arătat, apoi mi-ai dat … →
Și-a-nceput să plouă dintr-odată, / Iar noaptea neagră vălul și-a întins / Pe-o lume de … →
La margine de gânduri, undeva, / lumini lansate, aspru, -n întuneric / aprind un cer … →
Visul mă purta pe-o mare-ntunecată şi informă, / Prăvălită peste ţărmuri / Aspre, / Naufragiate … →
Strălucesc pe ramuri florile de april, / legănate-alene, parcă-ntr-un descânt / ori o-mbrăţişare dintr-un vodevil … →
Iubita mea, cu buzele rănite / De lacomul sărut cu care eu / Am căutat, … →
Răsăritul, astăzi, e un alt apus / al atâtor visuri care se retrag / într-un … →