Daniel Vişan-Dimitriu – Calea Undelor
Înspre ce se-ndreaptă, unde vor ajunge, / Nu pot ști, nu ține de natura lor, … →
Înspre ce se-ndreaptă, unde vor ajunge, / Nu pot ști, nu ține de natura lor, … →
A fost odată… Mai putea să fie / De n-ar fi apărut o gelozie / … →
Strălucesc pe ramuri florile de april, / legănate-alene, parcă-ntr-un descânt / ori o-mbrăţişare dintr-un vodevil … →
Toiagul ce mă poartă pe vechile hotare / Nu-i ramură tăiată din arbor oarecare, / … →
Și este-o oarecare transparență / În șiruirea pe un ram de vis / A ceea … →
Ți-am întins o mână, / Apoi pe-amândouă / Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână, / … →
Mă faci să râd, obraznică făptură, / Așa cum nu credeam c-am să mai râd … →
Răsăritul, astăzi, e un alt apus / al atâtor visuri care se retrag / într-un … →
Nu știam ce să fac / și mi-am zis că nu-i drept / să opresc … →
E atâta liniște pe chipul tău / de parcă timpul s-a oprit o clipă / … →