Sunt luminile de stele,
Peste gardul de nuiele.
Lumea toată ca să vadă,
Cade fulgul de zăpadă.
El se joacă dus de vânt,
Când spre cer, când spre pământ.
Dar crezut de-un băiețel,
Că este un fluturaș.
Fulgule, fulgule, măi fulgușor,
Te așteptăm cu mare dor.
Prin păduri sau pe coline,
Să alergăm și noi cu tine. (x2)
Stau copii într-un pai,
Unde focul arde-n pai.
Și pe-ai albi obrăjori,
Înfloriți, ambii obrăjori.
Cade fulgul fermecat,
Peste crengile de brad.
Cade-n uși și-n ferești,
Adunând un mănunchi de povești.
Fulgule, fulgule, măi fulgușor,
Te așteptăm cu mare dor.
Prin păduri sau pe coline,
Să alergăm și noi cu tine. (x4)
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria și inocența copilăriei în timpul iernii, celebrând fulgii de zăpadă și dorința copiilor de a se juca în natură. Versurile evocă imagini calde și vesele, legate de așteptarea și bucuria zăpezii.