Vasul în care se topește cositor
și argint și aur la infinit,
în care metalele fierb în clocot
ca un lapte făgăduit;
unde caratele tari se coc
și ating duritățile pragul râvnit,
în larmă de iad și-n adânc tăcute
combustii, de nimeni știute;
din sfânt corindon alcătuit;
vasul acesta miraculos
până la urmă s-a topit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un proces alchimic complex, sugerând transformarea și purificarea prin foc. Ironia finală constă în faptul că chiar și vasul miraculos, destinat transformării, este supus dezintegrării.