Acum l-au scos pe călugăr, s-au decis.
Spre eșafod și spre rug îl duc. Nu credea
că nu vor pune-n cântar prestigiul, faptele-i
prea zeloase, și-n fond sutana.
Depășise doar cu puțin punctul limită,
își șoptește când simte vântul.
Se bizuise prea mult pe credința lui
și le-a forțat astfel mâna, își spun bătrânii
prin roșu, sub iadul clopotelor.
Când îl ard, nu pe el îl ard, când îl urcă
sub galantarul spânzurătorii, nu limba-i rea
este smulsă, cât aripile frumoase,
somptuoase, cu care-Angelico-n mânăstire
l-a dotat iscusit pe înger
în scena Bunei Vestiri. Nu credea.
În orice veac prețu-acesta-n vânt.
Sensul versurilor
The song reflects on the tragic fate of Savonarola, a friar who was executed for his zealous actions. It explores themes of faith, power, and the price of standing up for one's beliefs. The lyrics suggest that his execution was not just a punishment for his words, but a suppression of his spirit and ideals.