Plouă mărunt în casă la noi și lăsăm totul așa. E o casă
veche locuită de un cor de copii – cam blegi, dar buni
cântăreți.
Au venit și alții să asculte, au venit și mamele lor să le
pună monede în palme. Puține. Pentru că nu iubește
nimeni
cântecele din casa cea veche și plouă mereu și lăsăm totul
așa.
În patul meu nu mai doarme nimeni de mult, buruienile
cresc
peste tot, oglinzile umblă sătule, oloage. A venit o fată
frumoasă, face tumbe acolo, biata copilă! Un măr s-a
rostogolit, a dat peste ea, zace fata într-o baltă de sânge.
Și plouă mărunt peste sângele ei și lăsăm totul așa.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de decădere și indiferență într-o casă veche, unde ploaia constantă și evenimentele tragice sunt acceptate cu resemnare. Imaginea fetei moarte subliniază ideea de pierdere și abandon.