(Hajnalban kel föl, mint a pékek).
Draga mea e o femeie cu șale puternice, suple,
am călătorit deja cu avionul, de sus și ea se vede micuță,
dar aș aprecia-o și de-aș fi pilot.
Își spală singură rufele, spuma îi tremură visătoare pe brațe,
îngenunchează de parcă s-ar ruga, freacă podeaua și râde zgomotos la sfârșit,
râsul ei e ca mărul cu coajă din care mușcă,
atunci și mărul râde zgomotos,
când frământă pâine, se scoală în zori, ca brutarii, care sunt rudele cuptoarelor care coc bine,
ne veghează cu lopeți prelungi,
făina se învolbură și se așază pe pieptul lor frumos, liber, unde adoarme liniștită
ca draga mea în patul înmiresmat după ce a spălat vasele
și purificator mi-a îmbrățișat inima.
Așa va arăta și soția mea, după ce voi deveni bărbat
și mă voi însura ca și tata.
iulie 1925
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă femeii iubite, văzută prin prisma activităților casnice și a muncii. Vorbitorul anticipează o viață de familie simplă și fericită, urmând exemplul tatălui său.