Ca un fecior sălbatic, beat, pe care
la templu-l mână satanice vinuri,
infam chicotind către Fecioară,
dorinţa-mbrăţişării îi dă ghesuri.
Că se-nfioară şi Pruncul pe braţ
de cum îşi roteşte ochii injectaţi –
când eşti departe, aşa-mi văd dorinţa
gonind spre tine cu paşi împiedicaţi.
Nu mă urî totuşi, Madonă, acum
tristeţi mă vânează şi urlă precum
turbata gloată dacă aude
de sacrilegiu, vrând pedepse crude.
Ştiu că mă vor lapida fără milă.
Numai să mă ierţi, Sfântă Copilă.
23 februarie 1923
Sensul versurilor
Piesa exprimă conflictul intern al unui individ care se simte atras de sacrilegiu, dar în același timp este copleșit de vinovăție și teamă de pedeapsă. El imploră iertare, recunoscând natura sa distructivă și dorința sa nepotrivită.