(Istenjárás).
Pe noi Domnul tare ne-ndrăgește,
Ne vede-n fiece zi de calendar.
Greu, cumplit de greu îi este pasul,
Crapă una-două inimi de maghiar.
Domnul umblă-n cer, să stăm liniștiți.
Cineva cântă triste melodii.
Știu cine-i – El e, El fredonează,
Cântă undeva-n străfundul inimii.
Precum clopotul glasu-i răsună,
Ochiu-i orb, calcă totul în picioare.
– Iubește-ne, Doamne, dar du-te-acum,
Praznicul nu-i clipă veselitoare.
Pe noi Domnul tare ne-ndrăgește,
Ne vede-n fiece zi de calendar.
Greu, cumplit de greu îi este pasul,
Crapă câteva inimi de maghiar.
Sfârșitul anului 1922
Sensul versurilor
Piesa descrie un Dumnezeu distant și apăsător, a cărui prezență aduce mai multă suferință decât alinare. Versurile exprimă o tristețe profundă și o dorință ca divinitatea să se îndepărteze, deoarece sărbătoarea nu mai aduce bucurie.