(Ordas)
Ascuțit e ochiul fiarei,
nesupusei, răpitoarei.
Precum e iarna albastră,
înluminată și aspră.
Când pe haturi scurmă lupii,
în ogradă latră câinii.
Scheunați, dar nu prea tare,
v-aude vreo arătare.
Cu promoroacă pe față,
dispare-n luciri de gheață;
prinț al tunătoarei cazne,
paznic visurilor noastre!
Muşcă din omăt şi simte
carnea, sângele pe dinte.
Stă pe gânduri, gura-şi linge,
mârâie, nu se distinge.
1932
Sensul versurilor
Piesa descrie un lup în timpul iernii, evidențiind aspecte ale naturii sale sălbatice și misterioase. Imaginea lupului este puternică, fiind un prinț al iernii și un paznic al visurilor.