Attila Jozsef – Lup
(Ordas)Ascuțit e ochiul fiarei,nesupusei, răpitoarei.Precum e iarna albastră,înluminată și aspră.Când pe haturi scurmă lupii,în ogradă latră câinii.Scheunați, dar nu prea tare,v-aude vreo arătare.Cu promoroacă pe față,dispare-n luciri de gheață;prinț al tunătoarei cazne,paznic visurilor noastre!Muşcă din omăt şi simtecarnea, sângele pe dinte.Stă pe gânduri, gura-şi linge,mârâie, nu se distinge.1932