M-am încrezut în mine de la început –
dacă n-are nimic, nici nu e scump
pentru om. Nicicum mai de preț,
ca la animal, pierind pe veci.
Chiar dacă m-am temut, m-am descurcat –
m-am născut, m-am integrat, am excelat.
Pe toți, cu măsură, i-am plătit,
care mi-a dat gratis, l-am iubit.
Când m-a amăgit în joc o femeie,
am crezut-o – ca pe plac să-i fie!
Am frecat nava, am tras ghiordelul.
Printre deștepți făcând pe tembelul.
Am vândut morișcă, pâine, carte,
vers – ce era mai simplu – ziare.
Nu în luptă, nici pe ștreangul blând,
ci în pat voi sfârși, sper, în curând.
Oricum va fi, am și inventarul.
Am trăit – din asta a murit și altul.
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra vieții naratorului, un inventar al experiențelor sale, atât bune, cât și rele. El reflectă asupra modului în care a trăit și se împacă cu ideea morții, acceptând-o ca pe o parte naturală a existenței.